Si mergi agale sperand s-ajungi, si-alergi apoi nedumerit de indepartarea luminii. Inapoi, pe un varf de iluzie, ti-aduci aminte ce ai lasat si parca o lacrima iti macina suflarea… In mintea ta refaci haotic un puzzle pe care nu il mai recunosti, desi candva iti era ratiunea de a exista. Si vocea ce te striga parca nu mai e aceeasi, iar ochii ti-i imaginezi la fel, dar nu mai sunt… Acele vorbe spuse, de-altfel trecatoare, isi striga in zadar nedumerirea, insa tu nu mai poti sa faci nimic acum. Nici tu nu stii cat de mult  te doare, iar forma omenirii te lasa fara sens.

I-am certat pe cei care nu pot mai mult decat sunt si i-am condamnat ca nu vor sa isi doreasca… Apoi m-am razvratit pentru cei care nu stiu sa faca diferenta… Mi-am dorit sa fiu ceea ce altii nu pot si am reusit. Am fotografiat stari, trairi, senzatii, cutremure si situatii si am ales cate un impuls in fiecare zi. M-am pierdut în spaima nopții și am condus pe strazi laturalnice din nefericite intamplari, apoi m-am linistit un pic ascultand muzica de la 20 de ani.

Am spus tuturor cine este personajul din povestea mea si am vorbit despre lumina pe care am vazut-o in intuneric. Am scris faze de fraze in nopti albe din dimineti nedumerite. Mi s-a parut totul fara zahar si am acceptat setea de spectacol ca o imensa provocare. Cand a venit ninsoarea pe strada mea, am imortalizat momentul printr-un superb “fairytale” si ori de cate ori privesc acea fotografie, imi mai ingheata cate o lacrima…

Am dat volumul tare si am urlat si eu “it’s my life”! Am mai cautat apoi motive sa il iubesc pe Cioran si sa spun tuturor asta…Am surprins viata in nestire, scriind un nou inceput, de la inceput, punctand pe…ultimele cuvinte!

Momentele de renastere mi-au dat libertatea de a trai in carcera simtirii altora…si am facut dragoste intens…pentru ca am stiut ca viata e doar una! Oamenilor care au uitat sa zambeasca le-am dedicat o melodie si…am plecat in vacanta spunandu-mi soptit in gand ca, daca nu zambesti, nu contezi! Nu am avut somn azi si multe zile m-a rascolit dragostea fara sfarsit. Am primit un colier de planete pe care le-am risipit inconstienta de valoarea pe care o avea…apoi m-am refugiat intr-o noapte pustie intr-un desert de iluzii. Cea mai frumoasa declaratie de la iubitul meu este acum si ultima.

Zvacnirea de scriitor mi-a adus dusmani si prieteni in egala masura, iar din jurnalul meu mi-am facut un brand…Inconfundabila stare am surprins-o pe un albastru senin. Apoi am facut planuri si am transpirat pentru ele, crezand cu toata inima ca T.S.Eliot are dreptate cand spune ca numai cei care vor risca sa mearga prea departe, vor fi cei care vor afla cat de departe se poate merge…

Am vrut sa ma vait, dar nu am avut cui si am renuntat intr-o dimineata cand am inceput sa scriu acea scrisoare fara destinatar, pentru ca m-am simtit loiala in dragoste.

In lumea surzilor, au vorbit mutii, convinsa fiind ca adevarul este…forever love, chiar daca cuvintele sunt la fel… Intr-un “sober saturday” am sustinut ca august e luna mea, cu toate ca, asemenatori fiind mi-am dat seama ca suntem foarte diferiti… Dupa o criza psihologica, am tipat de eliberare, iar intr-o zi excelenta, fara nici o conexiune, m-am refugiat trei zile in munti unde am facut dragoste ca nebunii.

Reintoarsa ti-am marturisit ca traiesc pentru sufletul meu si ca “asta e”, iata un cantec pentru un nou inceput! Nu stiu daca ai citit acel gand sau daca ai avut si tu timp de reflectie, Intre timp eu am mai baut o cafea…iar intre rabufniri de weekend si declaratii de genul “I belong to you” te-am invitat sa vii in lumea mea si sa indraznesti sa visezi cu mine. Ne-am tinut strans in brate si ne-am identificat in “Frumoasa si bestia”, nestiind exact cine e unul si cine e altul din poveste…

Am implinit mai multi ani si am primit trandafiri portocalii. Dupa un “breathe gentle” am pus punct si am luat-o de la capat, avand o primavara cu parfum de schimbare. In dimineata din bataia soarelui am zambit amar indrumandu-te si pe tine sa fii remarcabil….Am fost jefuita de tot ce aveam mai de pret si cu lacrimi pe obraz, resemnata, m-am intors de unde am plecat scriind un nou capitol, pe un alt teren, intr-o alta viata. Nimfa duce acum un razboi in sufletul gol si se indreapta, in ultimul act… catre departe… Cu mana calda pe trupul rece, rupi acum bucati din mine, iar eu dau sonorul mai tare si ascult ingandurata “I haven’t met you yet”…

Eh…sunt vremuri de scrisori deschise, in nopti reci, cu barbatul invizibil care poate are si el un motiv sa se gandeasca la faptul ca…mai e putin pana departe…

Cand cerul imi mangaie spatele, la sfarsit te intrebi…”m-am uitat in ochii lui…de ce nu am vazut nimic?” Poate pentru ca dragostea arde doar cand o aprinzi. Avem timp sa ne gandim ca iubirea este o alegere, iar intre fantezie si realitate, inca mai e vreme sa realizezi ca astazi este startul unui nou inceput. Iubitule, la pagina 15 vei gasi fila nescrisa din cartea mea unde iti voi explica de ce “pentru totdeauna” s-a transformat in “niciodata”… Mi s-a facut iar o foame de mii de litere, unde sa presar firmituri de vis si mi-as dori sa te imbratisez si iti spun cum e sa fii … HOINAR PRIN LUME…

FINAL (temporar) DE BLOG!

Altadata ne satisfacea un zambet, o vorba, acum nu ne mai satisface nici macar … un motiv. Viata intoarsa pe toate partile cere mii de motive sa se desfasoare mai departe… De ce ?

Pana si brandul de tara e o chinezarie platita cu bani multi din fonduri europene…Ma intreb cum naiba a pus mana Ministerul Turismului pe o asa suma si a dus la indeplinire o treaba de toata jena, un “brand” de tara de 2 bani… As vrea sa vad ca Romania exceleaza si ea in ceva, ca oamenii ei fac si ei ceva cum trebuie, as vrea sa vad ca uniti devenim puternici…as vrea sa vad…

In diaspora ne scoatem ochii mai ceva ca dusmanii, in tara distrugem tot ce avem si cand dam semne ca am vrea sa construim ne grabim si …nu facem nimic bine… Cred ca poporul nostru sufra de holera…

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta – murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede …

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

Pentru mine iubirea este o poezie, este rezultatul natural al unui gand pe care il transpun repede in cuvinte pentru a nu-l lasa sa imi scape. Nu ma confund cu lumea materiala, pentru ca mai presus de orice, iubirea te face stapanul universului spiritual. Pe mine asta ma intereseaza, asta aleg mereu din toata oferta care imi este expusa. Lucrurile materiale sunt la fel de trecatoare ca vorbele celor care le aleg, la fel de insignifiante ca personele care lupta pentru ele… Ne risipim in material si habar nu avem cine suntem.  Daca maine Universul ne-ar aduce la egal pe toti, voi cine ati fi pe acest pamant?

V-ati uitat vreodata goi in fata oglinzii? Cine sunteti? Ce aveti? Care va sunt bogatiile? Sunteti o persoana frumoasa fara brizbrizurile cu care va impodobiti zi de zi? Daca nu te iubesti pe tine foarte mult, nu ai cum sa iubesti pe altcineva, pentru ca nu ai cantitativ sentimente sa dai si altuia… Cand am decis sa imi iubesc dusmanul, am facut-o pentru mine si pentru linistea mea. El nu merita si nu va merita niciodata, dar compromisiul pe care l-am facut a fost atat pentru sufletul meu, dar si pentru a-i da lui o lectie… Nu am spatiu in inima mea sa urasc pentru ca am ales sa iubesc cat de mult pot…Iubirea nu este un sentiment, o emotie, este o alegere!

Blogul meu este locul unde, in anumite momente, arunc firmituri din starile mele de spirit acumulate in timp…intr-un caiet… Nu sunt mereu trista, nu sunt deprimata si nici nu sufat din dragoste. Imi place doar sa creez stari, trairi, imagini, povesti. Sunt o indragostita eterna, imi place viata enorm si cred ca singurul luru pentru care merita intr-adevar sa traiesti este dragostea. Iubim mult, oameni, natura, muzica, profesia…De iubit iubim la tot pasul, mici sau mari lucruri, persoane, gesturi sau viata pur si simplu…. Sunt un observator atent a tot ceea ce ma inconjoara,  al oamenilor, iar ceea ce scriu sunt bucati din existenta mea duse la extrema fanteziei. Toate sunt bazate pe realitate, pe un fapt, pe un gest, o nemultumire, o teama, o dorinta…Toate au la baza un “ceva” real, oricat de mic.

Avantajul unui scriitor este acela ca, plecand de la nimic, poate sa ridice creatia sa la nivel de crunta realitate sau o poate plimba pe taramuri de fantezie cu pricepere si cu talent, astfel incat sa nu se observe limita celor doua laturi, dar prin ceea ce scrie sa creeze dileme existentiale cu o usurinta de nedescris…

(…) Ti-am promis fara suflare, de mii de ori … in poezii - ca pentru totdeauna eu te voi iubi… Si cand am dat pagina pentru a scrie despre o noua zi, in gand “pentru totdeauna” s-a transformat…”in nici o zi”…

Sunt prea egoista iubitule sa ma ofer toata tie si mult prea preocupata de mine pentru a-ti mai auzi păsurile. Te-am vrajit cu nerusinare in momentele de pasiune pe care ti le furam ori de cate ori imi doream. Dar te-am iubit, sa stii, de data asta o spun lumii fara sa imi pese de judecata ei. Oricum cuvintele dor, oricum fara sa vreau voi auzi la fiecare pas ponegrirea ei…

(…)

(…) Am apucat iubirea cu mai multe maini, ca o nesabuita si am tras din ea mult, si mai mult…pentru ca simteam ca nu o sa imi ajunga, atat de insetata eram si nici macar nu stiam asta… Mi-am dat seama atunci ca nu vreau o poveste perfecta, vreau o poveste adevarata… Ma saturasem de scris si de descris ceea ce cu incapatanare anticipam in detaliu ca o sa se intample. Mi-am programat iubirea la secunda, la traire, la fiecare pas si rasuflare. Insa ea a venit atat de repede si de inflacarata incat m-a lasat fara glas, fara reactii. Am mancat-o intr-o foame de mii de litere, iar tu nici macar nu ai stiut. Desprindeam, pentru tine, luna din universul ei, dar de fapt nu iti vindeam decat iluzii. Tie…si mie… Pana cand te-ai indarjit si mi-ai aratat planetele din constelatia ta, povestea fericirii intr-un alt dialect. M-ai lasat sa deschid ochii in lumea ta si mi-ai promis vesnicia…de data asta nu a cuvintelor… Dupa ce am orbit, acum, cand te-am trimis departe, nu mai stiu pe unde sa merg, care mai e urmatorul pas si simt ca fara tine nu imi pot recapata vederea…

(…)

Intre gand si obsesie…e doar un pas…cel al prapastiei scenariilor nesfarsite… Am lasat sa arda in scrumiera astazi cateva tigari si cu ele alte iubiri scrise incapatanat in jurnalul meu. Am cautat mecanic un cuvant sinonim pentru ”efemer”, incercand sa redau in alti parametrii iubirile despre care am tot scris. Construiesc totul in jurul unui sentiment – doar acesta ne face in fiecare secunda sa fim ceea ce obsedant si obsesiv tintim… Sunt un trecator iubitor de iubire, iar acum ma adun din bucatile care au explodat sub presiunea timpului ei… Iubitoare de viata, dar lasand-o libera sa treaca pe langa mine, privesc acum neputincioasa la o imagine in care nu am oprit-o pentru o secunda, o clipa in care sa ii spun despre imensitatea sufletului hoinar. Am facut dragoste doar in cuvinte si m-am ratacit cautandu-mi amorul etern. M-am revoltat si am inceput sa strang piesa cu piesa din explozia ei. Mai mari sau mai mici, zile pe care le-am desenat dupa placul inimii, sunt bucati din mine in fiecare colt din acest puzzle. Acolo, undeva, am evitat sa privesc ochii unui nestiutor de amor si l-am tratat distant nesocotindu-i…neputinta… dansez acum in orgolii infinite, pentru ca cel de acolo a ramas un amar invizibil… (…)