am deschis nu de mult un topic pe un forum, de dragul de a incerca sa angrenez intr-o discutie inteligenta oameni pe care sa ii transform in coechipieri. cred mult in spiritul de echipa, in grupurile unite si pline de eficienta, in oamenii onesti cu ei, dar si cu cei din jur… vad in orice amicitie o prietenie. si in orice prietenie un succes. dau oamenilor toata increderea mea, tot timpul si optimismul meu, toata energia si valoarea, ideile si elanul. le dau spatiu si respect…si ma intind la gluma, ca intre prieteni, pana la punctul in care o nerusinare darama tot! unii cunosc limitele, ale lor, ale mele, ale tuturor! si ei raman pe pozitia lor, de prieteni vesnici… altii incalca limitele celor din jur…pentru ca nu si le cunosc pe ale lor… e deprimant sa vezi cand unii iti taie aripile inainte sa ti le fi deschis. dar e si mai dezamagitor cand vezi CINE o face. superficialitatea este cea mai mare problema a prieteniilor din ziua de azi. scopul pe care fiecare il are in viata scuza cotul in gura… cum care cot in gura? acela pe care il primesti cand unul din fata ta da din coate sa reuseasca si loveste fara sa intelaga ca nu asta e strategia. aceia sunt superficialii care ajung in fata prin puterea fortei cotului…in gura. sa iti dobori potentialul adversar cand acesta nici nu s-a pregatit sa atace este cea mai mare dovada de slabiciune. am sa spun mereu ca violenta alimenteaza cu agresivitate latura noastra instinctuala. cine a intors si celalalt obraz cand a primit o palma? nimeni.

si cum spuneam despre forum. am intrat de curiozitate, am ramas de indignare, am iesit de sila. in viata asta oamenii sunt indepartati din doua motive primordiale: ori sunt prea buni si eclipseaza, deci sunt considerati amenintare pentru restul, ori comit fapte-mizerii si trebuie sa plateasca pentru ele cu eliminarea.  ori esti prea, prea…ori esti foarte, foarte… in nici una din variante nu esti digerat. si ca sa nu ma mai murdaresc cu noroiul din troaca de porci, am hotarat sa plec. si bine am facut…

topicul inceput se numea ”imaginea romanilor” si vroiam sa postez acolo franturi din viata comunitatii romanesti, interviuri cu oameni simpli, articole interesante despre activitati minunate de toate tipurile. acel topic avea rolul de a aduce romanii mai aproape unii de altii, de a ajuta in legarea unor prietenii, unde subiectele de dezbatut sa fie inteligente, de cultura si cunoastere, nu de retete si orgolii, de frustrari si diplome de scoala profesionala.  romanul din Italia nu are un portret fix, desi multe studii, sondaje si fapte il pot contura… imaginea nu este a romanului, ci este aceea a fiecaruia in parte. nesansa unora ca facem parte din aceeasi natiune cu unii pe care nu ii…digeram…

Advertisements