Ieri au fost alegeri parlamentare și toata ziua am sprijinit pereții celor două secții de votare de la Milano. O zi fooooarte lungă și extrem de stresantă. A fost pentru prima dată când am urmărit procesul alegerilor atât de aproape. Mi s-a părut cea mai nesuferită zi din an. Politica este ca o declarație de dragoste care nu poate fi credibilă niciodată, pentru că e spusă din gura unor fanți.

Mi-a plăcut enorm comentariul la un material din Cotidianul apropo de răsturnarea de situiațe, ”te culci cu un guvern și te trezești cu altul” ( aseara era PSD pe primul loc, astazi este PD-L… )

Ideea e ca de râs s-a râs destul, poporul a învâțat să înjure pe toate limbile din cauza dracilor provocați de politica românească. Însă, nu-i de glumă. Cine îi mai poate opri pe ăștia din goana nebună după un loc la guvernare? O să candidez și eu data viitoare, vad că a devenit atât de simplu ca hit-ul ”Dragostea din tei”. De ce să nu încerc și eu să văd cât de credibilă sunt când mint, cam așa cred că a fost judecata celor care s-au decis să facă politică… E ca și cu un cântec scris pe budă, pe care îl ascultă în delir masa de oameni… de-ar fi măcar un cântec bun…

Ieri mi-a plăcut o fază: o tipă tinerică venise să voteze și spusese ceva de genul: am venit să votez nu pentru că îmi doream neapărat, ci pentru că prin votul meu sper să împiedic pe altcineva să câștige. Câți or fi fost de-aștia?

 

http://www.cotidianul.ro/date_nato_utilizate_in_scop_electoral_la_sectia_de_vot_din_bruxelles-66176.html

Advertisements