(…) M-am pierdut în spaima nopții și am condus pe străzi lăturalnice dintr-o nefericită întâmplare. Acceleram la maxim pe poteca ce lăsa în urmă copaci imenși și oroarea lor. Au fost două minute în care am crezut că nu mai ajung la lumină. Începea să îmi fie foarte frică și un gol în stomac mă făcea să îmi tremure corpul. Plecasem în grabă din parcarea dezolantă, unde un neon alb, care lumina la voia întâmplării, deranja ochii verzi ai iubitului meu… Ne-am sărutat pe fuga, ca și cum ne grăbeam undeva și eram sub presiunea orologiului.  Am lăsat în urmă o mulțime de întrebări si am luat cu mine nenumărate incertitudini. Frânturi din realitatea ori fantezia mea, că și așa înțeleg tot mai greu care e una și care e cealaltă.  (…)

Advertisements