Frânturi din viața noastră se sfărâmă ca foamea unui porumbel în gerul de iarnă, pe treptele de la metrou, într-o zi uitată de trecători… O bătrână își împarte neputința cu o făptura firavă care cere din pâinea uscată, fără însă a insista. O imagine atât de tristă … M-a furat peisajul uitându-ma lung pierdută în gânduri. Uneori lumea e atât de crudă de ți se rupe inima, iar de cele mai multe ori oamenii sunt atât de reci, mai ceva ca frigul iernii… M-a strigat și mi-a spus: ”să vii mâine să îmi aduci poza”… Am înlemnit!

img_5396

Advertisements