Copiii cresc în minciună încă de mici! Ei nu au habar că li se vând iluzii împachetate frumos de către Moș Crăciun… Eu îl detest pe moșul ăsta inventat și urăsc goana asta aberantă înainte de sărbători. Ieri am dormit pentru că pe 24 am alergat toată ziua și, din cauza haosului din Milano, m-am obosit îngrozitor… Tot orașul era înainte de Crăciun la cumpărături. Magazinele erau mega full, adică ceva de domeniul fantasticului. Până să intri in vreun magazin îți lua 15 minute, până să ieși, 35… Îngrozitor! Toată lumea aproape că alerga după cadouri, zeci de pungi erau cărate din magazin în magazin făcând slalom prin mulțime! OBOSITOR! Și cum tradiția lu pește nu ne lasă și nu ne iartă dacă nu facem cadouri celor dragi sau mai putin dragi…am alergat și eu ca nebuna după mici atenții din partea ”moșului” (că luasem familiei, dar mai rămăsese cîteva cunoștințe, iar mama se supăra dacă îi ignoram)… Dacă nu am înjurat toate înjurăturile pe care le știam și am mai luat și cu împrumut! Ajunsesem acasă trasă la față, mai slabă cu 3 kg și înfuriată ca un urs alungat din bârlog! Plus că, nu era suficientă febra cumpărăturilor și cadourilor de Crăciun și m-a cărat și sor-mea să o consiliez pentru o costumație de Revelion! Că doar cine e stilistul casei cu diplomă de 14.000 de euro? Eu…normal… Pleacă fata la Mangalia să cânte la show-ul ”Iarna e ca vara” organizat de TVR și trebuie să fie cochetă… Mă rog, ideea e că am îmbătrânit 5 ani în ziua de 24. Pe lângă preocuparea cu găsitul rochiei, pantofilor și brizbrizurilor de împodobit (nu, nu bradul, ci pentru sor-mea) mai suna și telefonul parcă eram la call center și curgeau mesajele în avalanșă încât nu am avut timp nici să le citesc. Mi-au trebuit special 2 ore dupa toată nebunia din acea zi să le citesc și să mai și răspund oamenilor… Îngrozitor! Și acum mă înțeapă inima când mă gândesc cât am suferit în ziua aia… Și seara bineînțeles că trebuia să îmi întâlnesc iubitul. Și mai trebuia să fiu și fresh, ca na, omul mă vrea frumoasă și veselă cum sunt de fiecare dată… Eram terminată, aveam ochii roșii nu-i mai aveam albaștrii, aveam părul creț de nervi, nu drept ca de obicei și îmi tremura corpul de oboseală parcă făcusem alergări de viteză din nordul Italiei în sud. IAD s-a numit ziua aia! Dar…nu știu cum…am trecut-o cu brio, deși după ce am ajuns acasă după plimbarea cu iubitul eram mai mult moartă decât vie! Noroc de el că mi-a mai dat energie și nu am simțit toata seara cât eram de fapt de obosită…

Nu am simțit deloc sărbătorile, cu brad de plastic și fără colindători! Faptul că am fost în familie a însemnat tot! Cât despre moș crăciun, cine dracu l-o fi inventat, l-aș omorî! Mi-e dor de un Crăciun la țară la bunica mea, cu bradul din curte împodobit frumos! Nu îmi este dor deloc de Crăciunul cu brazii tăiați vânduți în fiecare an cu sutele de mii și după o săptămână aruncați la groapa de gunoi. Nu mi-e dor de caltaboșii și nici de porcul tăiat în rit românesc cu ținutul de coadă și toate prostiile astea. Nu mi-e dor nici de sutele de copiii care merg cu colindul nu de dragul sărbătorii, ci să strângă bani și se înghesuie la ușile oamenilor ca niște nesătui, deși așa făceam și eu când eram mică și asta pentru că nu întelegeam nimic din sărbătoare…  L-aș omorî pe moș crăciun pentru că este o nenorocită de iluzie! Eu nu am să îi spun copilului meu că există un moș care aduce daruri și că, dacă a fost cuminte…bla, bla, bla… Nu am să îmi educ copiii în minciună pentru că nu vreau să crească niște cretini! Mă uit și la copiii italienilor care sunt niște retardați la 10-12 ani și mi se face pielea găină când mă gândesc la cât de înaintată este societatea noastră și la cât de dezmorțiți la minte ar trebui să fie…

Plus că m-am săturat de moșul care în fiecare an îmi aduce zeci de agende și pixuri în speranța că îmi folosesc… Dar a omis ceva moșu asta sclerozat: că în zilele astea, cu tehnologia avansată, pot să scriu articolele din hamac (încă nu știu de unde o să mi-l agăț, dar sper… 🙂 ), în word, pe laptop, nu mai am nevoie de pix și agendă…

Advertisements