Anul 2009 a fost declarat anul crizei. Peste tot, prin toate mijloacele de comunicare, populatia a fost informata, cu surle si trambite, ca este in maaaaare criza! Daca anul trecut piata muncii era flexibila, anul acesta situatia s-a rasturnat cu susul in jos si a devenit atat de rigida incat cei care stau pe tusa trebuie sa indeplineasca foarte strict conditiile companiilor angajatoare pentru a reusi sa ocupe un loc in schema. Daca anul trecut angajatii isi alegeau angajatorii, acum situatia este exact invers. Teoretic nici o abatere de la regulile psihologice mondiale; lumii i-a fost setata in cap aceasta fraza, ca ”e criza financiara”, si gata! Suferim cat putem de mult pe urma acestui fenomen, pentru ca, atunci cand vom iesi sifonati si slabi din acest an, sa avem pe ce sa dam vina! Si totusi Bucurestiul e plin de masini care circula fara intrerupere, dovada ca oamenii au bani de benzina, e plin de aceeasi nebunie in hipermarketuri cu simpla deosebire ca sunt cersetori mult mai multi…

Daca altii se gandesc ca e criza, eu ma gandesc ca e doar o perioada a planurilor, a deciziilor, a situatiilor de analizat! 2009 pentru mine nu e altceva decat un popas in care ma odihnesc si beau o cafea, fac agenda de lucru si respir adanc aerul linistii de pe piata muncii. Singura diferenta este ca din viteza a cincea am scazut treptat pana am ajuns la a doua pentru ca, imprevizibil, pe strada a aparut un obstacol si nu vreau sa ma rastorn cu masina…

2009 este cum vrem noi, indiferent de criza psihologica a omenirii!

Advertisements