”Rasfoiam” astazi paginile online ale ziarelor importante din lume si, pe site-ul ziarului la care lucrez, era un link ce trimitea la un interviu cu Dinu Patriciu postat pe money.ro. Din interviu reiesea ca ”Adevarul” este un ”Times” latin. Ce rahat, ce porcarie! Cred si eu ca e un fel de ”Times” pentru ca e copiat la greu. Pacat insa ca nu are si cosistenta, valoarea si etica acelei publicatii…
Imi aduceam aminte vremurile de la Adevarul, de anul trecut, cand, in 6 luni in redactia din Italia, am imbatranit 6 ani vazand nedreptatile, ipocrizia, mizeria, prostia si neprofesionalismul, mascate toate de cativa manipulatori de la redactia-mama din Bucuresti. Atat de trist…! Vorbeam zilele trecute cu cineva care ma ”atentiona” ca am facut niste afirmatii rautacioase pe blogul lui Dutu Mihai referitoare la nemultumirea mea din acea perioada. Rautacioase? Nu prietene, ci mai degraba curajoase! Sunt niste realitati pe care le spun oriunde, chiar daca am primit si amenintarea verbala de la unul din echipa ”Adevarul” ca nu o sa mai lucrez niciodata in presa romaneasca. Pacat ca persoana care m-a amenintat nu stie ca in curand o sa fiu la carma propriei institutii media… Anyway…
Si, ca sa confirm tot ce spuneam pe blogul lui Dutu, reiau unele chestii din culisele de cacao din perioada mincinoasa a adevarului meu. Undeva prin ianuarie 2008 semnam un contract cu Adevarul Holding. Treaba mea era sa scriu pentru ziarul ”Adevarul” din redactia Italia. Se promitea pe atunci o renegociere de salariu la 3 luni. Nu s-a intamplat nici o renegociere, ba mai mult, ca angajat al trustului in cauza erai obligat sa prestezi si pentru ”Click!”, aceasta mizerie de ziar de scandal unde in paginile cu pricina gasesti numai porcarii sinistre cu țâte multe si manelisti cu burti revarsate, bani aruncati in aer si bolizi la poarta palatului, fițe de bamboo si proaste de pe centura devenite peste noapte vedete. O adevarata publicatie de cultura a prostiei investitionale din Romania! Felicitari investitorului! Ca prin formator de opinie el asta a inteles…
Sa revenim.
Deci nici vorba de renegociere a salariului, ba mai mult, obligatia sa prestezi scandal, balci si panarama pentru ziarul de maaaaaaaaare tiraj.
Pe timpul ala, redactor sef era un tip (ok, ca om), dar fara pregatire in jurnalism, ba mai mult, fara nici o facultate de nici un fel. La o sedinta de redactie, cand mi-a marturisit asta, mi-a venit sa vars, doar din pricina faptului ca imi dadea ordine cineva inferior mie din punct de vedere intelectual… Am trecut peste un timp, insa mi-a ramas intiparit in minte si imi rula ca un flash ori de cate ori observam cate o dobitocenie in ”ordinele” pe care le primeam…
Dupa 3 luni, pe undeva pe la sfarsitul lui martie, o colega redactor a fost zburata din functie, asa din senin… Am stat indelung sa ma gandesc la cauza, am analizat ipoteze, telefoane, fapte… Nici pana in ziua de azi nu a stiut nimeni, nici macar ea de ce a fost zburata din functie. Mai rau e ca, dupa un an de la acel incident, pentru care ea a fost umilita grav, s-a intors anul acesta in redactia Adevarul de la Milano.
Asa…cum spuneam..
Am prestat, mahnita pana peste cap, materiale la ”Adevarul” si ”Click!”, iar rugamintile mele sa NU mai dau obligatoriu articole la ziarul de scandal au fost inutile. Uram din tot sufletul meu cand primeam ordine de la redactorul sef adjunct de pe atunci – un mare imbecil cu nume si atitudine de gaita – care se ocupa de pagina de la ”Click!” trimisa din Italia. Cand ma suna sa ma intrebe despre subiecte mi se ridica parul in cap pentru ca era foarte nepoliticos, pardon badaran, genul ala de dictator prafuit care, in ciuda facultatii de litere pe care o absolvise, avea un limbaj de lemn greeeeeeu de asimilat…
Sedintele de redactie erau absurde uneori, cerintele prin care unele materiale trebuiau ilustrate erau in unele cazuri hilare, se miza pe cantitate si nu pe calitate. Am dus-o asa pana in iunie cand am plecat in concediu pentru 2 saptamani. Pregateam plecarea de la ”Adevarul”. Era o dorinta despre care povestisem unei colege care si ea a rezistat in functie doar o luna, fiind zburata la fel, fara motiv… Ah…poate doar pentru ca era prea corecta, experimentata si curajoasa si spunea lucrurilor pe nume, ce merge, ce nu merge… Deranja – de cele mai multe ori era incomoda pentru cei doi sefi…
In primele 3 luni de la deschiderea redactiei pe Italia, sefii iscusiti concediase deja 3 oameni, toti cu studii de specialitate si cu pasiune pentru meserie. Mi s-a parut foarte aiurea ce se intampla, mai ales ca, absolut intamplator, vazusem o copie de pe buletinul sefului de la Bucuresti care se ocupa de tot ce insemna redactia Italia. Avea DOAR 23 de ani… Am zis ca fac infarct! M-am enervat ingrozitor.
Dupa cele 2 saptamani de concediu m-am intors in redactie. Seful se schimbase intre timp. Redactorul sef adjunct devenise redactor sef si celalalt retrogradase, din sef plin devenise adjunct. Penibil. Eu nu as mai fi stat o clipa in redactia aia daca cineva ma umilea in halul in care se intamplase cu el… Deci comunistul nostru cu nume de gaita impresionase sefii de la Bucuresti prin statura sa impunatoare (are in jur de 1,90 m). El incercase si pe mine sa ma intimideze cu inaltimea sa, insa nu a tinut…
Ii stateam in gat, cred ca ma ura de moarte. Oricum si pe mine ma dezgusta personajul, ce-i drept. Echipa a fost formata dupa plecarea mea, dupa considerente de simpatie, nici o legatura cu abilitatile, competenta sau profesionalismul. Printre domnitele angajate s-au numarat foste chelnerite si ingrijitoare de batrani… toate pasionate de jurnalistica…
Dupa 6 luni de chin la ei am impachetat. Am plecat de la ei pe undeva prin iunie, 25. A fost cea mai fericita zi! Povestesc despre acea perioada cu multa furie, mahnire, suparare si indignare. Sefi care tratau oamenii din echipa foarte urat, oameni care isi luau functia in cap si uitau cine sunt, de unde au plecat si care le leste menirea pe acest pamant, in aceasta societate si mai ales in acea redactie… Cea mai uimitoare faza a fost sa aflu ca o persoana care au fost umilita s-a intors in redactia care, la nivel uman, a sters cu ea pe jos la un moment dat. Detest din tot sufletul meu tratamentul injust prin care pozitia de sef te vrajeste atat de mult incat uiti ca esti om…
Si revin la minciunile despre ”Adevarul” cum ca…este acest ”Times” latin… Da, adevarat, este ”Times”-ul copiat in stil latin…………….

Sfarsitul episodului I

Advertisements