De cand cu marca ”Romania in Contact” am inceput sa caut persoane deosebite, cu talent (nu talente insa!…) si chef de viata. De cand sunt in Romania, de vreo cateva saptamani bune, nu am dat peste nici un conational cu reala pofta de munca. Discut cu oameni diferiti, mai instariti sau mai putin instariti, mai pregatiti sau mai putin pregatiti, toti sufera de aceeasi boala – lenea. Lenea de a gandi! Lenea de a actiona, de a se motiva, de a se implica! Problema mea e ca eu as munci, dar nu am cu cine… Si asta e cel mai frustrant!
Am auzit in nenumarate randuri fraza ”asteptam sa treaca criza si pe urma mai vedem”. Bine, bine, dar criza asta nu a venit de la sine si nu va trece de la sine. Daca nu omul e cel care sa faca ceva, cine Dumnezeu poate fi? Atitudinea asta nu face decat sa adanceasca situatia critica prin care trecem, atat la nivel financiar, cat mai ales la nivel psihologic. Si pe mine ma afecteaza criza, ma afecteaza criza celorlalti pentru ca nu am cu cine sa lucrez. Oamenii par ca se afla in transa… Eu am sa sfidez criza, am sa sfidez regulile si am sa cred ca pot sa trec nevatamata, cel putin psihologic, peste acest impas al omenirii. Sa ridice mana sus care mai e ca mine… 😉

Advertisements