Luna august ma cuprinde mereu cu o stare de nostalgie. Sa fie oare din cauza faptului ca mai trece un an din viata mea si mai scriu un capitol la povestea existentei mele? Ma uit in urma cu o placere imensa, chiar daca pentru cateva clipe realizez ca nu mai sunt nici fetita cu pamponase din tabloul din casa bunicii, nici tanara imbracata in roba neagra din fotografia pe care mama o pastreaza in sufragerie intr-un coltisor cu amintiri ale familiei… Azi ma gandeam la vremea care se duce, ma gandeam la oamenii din prezent, la cei din trecut, la ce am avut, la ce a trecut. Ma gandeam la amicitii superficiale, la prietenii ”de imprumut”, la puterea de a merge mai departe, la emotie, la inspiratie… Astazi m-am inspirat din comentariul pe care mi l-a lasat mama pe blog… si nostalgia a trecut…

Advertisements