Mi-e dor de poezie, poezia pe care am incetat sa o mai scriu in versuri pentru ca am crezut ca o intalnisem la poarta paradisului pierdut. Mi-e dor si de proza de altadata, pe care am abandonat-o intrucat am crezut ca starile si sentimentele pot suplini ceea ce odata era doar inchipuire… Mi-e dor de iubirea din povestile mele, de iubirea libera, nebuna si perfecta… Am risipit toate planetele din colierul meu de altadata si am revenit la ea, la iubirea eterna si deja simt ca ma hranesc cu infinitul… Te iubesc iubitul meu din povesti… Fara tine personajul din mine e muritor…
Advertisements
December 1, 2009
daniela vitelaru
2 responses to “Traiesc…pentru sufletul meu…”
EMI
December 2nd, 2009 at 23:09
Draga Daniela, putine sunt cuvintele care as putea sa le scriu pentru a transmite poezia pe care mi-ai inspirat tu cu aceste fraze…Mi-ai adus aminte de o iubire pe care am pierdut-o si la propriu si la figurat, dar care face parte din mine si din existenta mea pana la sfarsit…Fraza final ” Fara tine personajul din mine e muritor…” …spune mai mult decat ar vrea sa spuna inima mea…
Complimente draga Dani…esti o persoana sensibila si meriti sa fii iubita atat de prieteni cat si de omul iubit.
Pupici…Emy
danielavitelaru
December 4th, 2009 at 13:34
Emy viata noastra TREBUIE sa nu inceteze sa fie o poezie, altfel traiul nostru nu are nici o zvacnire, nici o emotie. Si tu esti o persoana extrem de sensibila, visatoare si fragila, chiar daca aparentele de femeie puternica nu te tradeaza. Eu iubesc viata la fel de mult ca si poezia, iar una fara alta nu concep sa existe. Imi place sa scriu despre puterea dragostei, despre pasiune, uitare, renastere si reinventarea mea ca om si ca femeie… te pup!!! Poate intr-o zi citesc si eu emotiile tale pastrate cu grija intr-un caiet…