Mi-e dor de poezie, poezia pe care am incetat sa o mai scriu in versuri pentru ca am crezut ca o intalnisem la poarta paradisului pierdut. Mi-e dor si de proza de altadata, pe care am abandonat-o intrucat am crezut ca starile si sentimentele pot suplini ceea ce odata era doar inchipuire… Mi-e dor de iubirea din povestile mele, de iubirea libera, nebuna si perfecta… Am risipit toate planetele din colierul meu de altadata si am revenit la ea, la iubirea eterna si deja simt ca ma hranesc cu infinitul… Te iubesc  iubitul meu din povesti… Fara tine personajul din mine e muritor…

Advertisements