Astăzi în realitatea mea cotidiană am avut și clipe să reflectez la dățile în care am spus ”îmi pare rău” … Mi-am adus aminte de toate iubirile mele trecătoare sau mai puțin trecătoare, de brațele care m-au cuprins cu multă căldură, de brațele care ardeau, dar s-au transformat în stânci și de care apoi am fugit, de brațele fine și blânde care m-au ajutat să mă topesc într-un excepțional dans de emoție. Mi-am adus aminte și de îmbrațișările pe care le-aș fi dorit dar nu le-am primit, pentru că erau departe sau cărora nu le spusesem ce îmi doresc eu… Am iubit o singura dată cu inima, de mai multe ori cu trupul și de mii de ori cu gândul… Iar o singura dată o enigmă mă va înflăcăra într-o melancolie

Astăzi m-am și întrebat și ”de ce?” odată am transformat o amiciție într-o iubire pasageră…am consumat-o atât de brusc încât m-a cutremurat și nu pot să o ignor din minte, m-a invadat și uneori îmi taie respirația la gândul… ce bine ar fi fost să nu fie… Povestea mea se confundă des cu cea din cartea mea, rămân în nenumărate momente pe loc o clipă să mă gândesc dacă cel din fața mea este un personaj deja sau un posibil…

Astăzi am fost mai bună decât ieri, am dăruit mai mult ca mâine și poate nu e nici un sfert din cât o să îmi propun într-o altă zi. Astăzi sunt fericită și nefericită totodată, plină de gânduri și de surâsuri ascunse, de nedumeriri și de așteptări….Astăzi m-am întrebat pentru prima dată cum ar fi să îi spun LUI, baby…can I hold you tonight?

Advertisements