Capitolul 21.

(…) Am apucat iubirea cu mai multe maini, ca o nesabuita si am tras din ea mult, si mai mult…pentru ca simteam ca nu o sa imi ajunga, atat de insetata eram si nici macar nu stiam asta… Mi-am dat seama atunci ca nu vreau o poveste perfecta, vreau o poveste adevarata… Ma saturasem de scris si de descris ceea ce cu incapatanare anticipam in detaliu ca o sa se intample. Mi-am programat iubirea la secunda, la traire, la fiecare pas si rasuflare. Insa ea a venit atat de repede si de inflacarata incat m-a lasat fara glas, fara reactii. Am mancat-o intr-o foame de mii de litere, iar tu nici macar nu ai stiut. Desprindeam, pentru tine, luna din universul ei, dar de fapt nu iti vindeam decat iluzii. Tie…si mie… Pana cand te-ai indarjit si mi-ai aratat planetele din constelatia ta, povestea fericirii intr-un alt dialect. M-ai lasat sa deschid ochii in lumea ta si mi-ai promis vesnicia…de data asta nu a cuvintelor… Dupa ce am orbit, acum, cand te-am trimis departe, nu mai stiu pe unde sa merg, care mai e urmatorul pas si simt ca fara tine nu imi pot recapata vederea…

(…)

Advertisements