Nenumarate au fost momentele cand amicii m-au intrebat ce e adevar si ce e fantezie in ceea ce scriu eu pe acest blog… Cineva de curand mi-a spus ca, daca nu m-ar cunoaste, ar crede ca sunt la un pas sa imi tai venele – asta a fost poate cea mai dura constatare dupa ce a citit franturi din creatia mea… Altii spun ca ma expun prea mult, ca lumea nu trebuie sa stie ceea ce gandesc, cum gandesc, ca sufar… Dar NU e deloc asa dragi amici…

Blogul meu este locul unde, in anumite momente, arunc firmituri din starile mele de spirit acumulate in timp…intr-un caiet… Nu sunt mereu trista, nu sunt deprimata si nici nu sufat din dragoste. Imi place doar sa creez stari, trairi, imagini, povesti. Sunt o indragostita eterna, imi place viata enorm si cred ca singurul luru pentru care merita intr-adevar sa traiesti este dragostea. Iubim mult, oameni, natura, muzica, profesia…De iubit iubim la tot pasul, mici sau mari lucruri, persoane, gesturi sau viata pur si simplu…. Sunt un observator atent a tot ceea ce ma inconjoara,  al oamenilor, iar ceea ce scriu sunt bucati din existenta mea duse la extrema fanteziei. Toate sunt bazate pe realitate, pe un fapt, pe un gest, o nemultumire, o teama, o dorinta…Toate au la baza un “ceva” real, oricat de mic.

Avantajul unui scriitor este acela ca, plecand de la nimic, poate sa ridice creatia sa la nivel de crunta realitate sau o poate plimba pe taramuri de fantezie cu pricepere si cu talent, astfel incat sa nu se observe limita celor doua laturi, dar prin ceea ce scrie sa creeze dileme existentiale cu o usurinta de nedescris…

Advertisements