Unele relatii te cutremura, altele te ravasesc, mai sunt cele care te pun pe ganduri si cele din care ai de invatat. Dar, ce te faci cand unele nu se incadreaza in nici una din aceste categorii? Ce te faci cand ai vrea sa intelegi ce se intampla si nu reusesti? Cand ai vrea sa incadrezi si nu ai unde, nu ai ce, nu ai pe cine? Cand scrii scenariul pentru un film si un personaj trebuie sa fie sters, neinsemnat, iar relatia cu el trebuie sa fie plictisitoare, banala, chiar stupida? Si, daca nu ai trait nici un moment de genul acesta, de unde sa iei inspiratie pentru asta? Te uiti in ochii oricarui barbat de pe strada pe langa care altadata treceai fara sa il observi macar si incerci sa debitezi trairi cat mai sterse. Ii captezi atentia, il seduci si il lasi sa cada in plasa ta… E un joc, jocul imaginatiei. El te invita in oras si tu ii taspunzi afrmativ. Te intrebi de ce nu poate sa iti spuna mai mult decat…nimic…si incerci sa inventezi motive de conversatie pentru a intelege dificultatea unui compromis. El incearca sa te impresioneze si tu iti iei notite pentru scenariul care te intereseaza. Ajungi acasa si rescrii totul, retraiesti totul, asa cum vrei tu… Pe el l-ai marcat, pentru el esti un trofeu, iar tu mergi mai departe cu jocul si termini de scris chestiile fantasmagorice despre care te-ai documentat. La sfarsitul lucrului te intrebi: “m-am uitat in ochii lui…de ce nu am vazut nimic?”

Advertisements