Posts from the ‘aproape de inima …si dincolo de ea’ Category

o noapte rece

Mi-au inghetat picioarele si imi e frig. Simt cum fiori extrem de reci mi-au invadat fara acordul meu tot trupul si tremur in nestire. Cuvintele lui nici nu ma mai ating, poate pentru ca vin de prea departe si se racesc pe drumul trist al gandului… Sangele imi zvacneste in vene, e singurul care ma face sa inteleg ca totusi traiesc, iar intr-o lume a amuzamentului noi suntem din ce in ce mai clowni… Aproape de inima…si dincolo de ea…asa imi traiesc fiecare iubire. Cu raceala din trup si cu clocotul din vene il tin in balans pe iubitul meu ori de cate ori incerc sa pacalesc natura. Pe geam se vede un trecator. E el, nu-i el…sau poate a fost? Mai scriu putin ca si cum nu mi-ar pasa, desi in penita mea se scurg iluzii. Cad zi de zi intr-un delir inchipuit si singurul extaz e atunci cand tu ma strangi cu putere de coapse si ma tragi spre tine intr-un joc obsesiv al carnii. Ne risipim minute in sir in fraze ce promit sa conteze si ne marturisim ca tot ce se petrece e real. Cu ochii mici de somn cazi cu capul pe pieptul meu si imi soptesti: “ce noapte rece iubito…”

Dragostea arde…cand o aprinzi…

Temperatura creste ori de cate ori imi soptesti cate ceva, desi nu zici mai nimic din ceea ce m-ar interesa… Ma uit la tine si caut un motiv sa te iubesc. Gandurile mi-au fost ravasite de dorintele nestapanite si in flacari vreau sa te ravaesc si eu. O data, de doua ori, de cat de multe ori vreau… Ascultam acelasi ritm si ne imbatam cu un gand…”te vreau”…

“Avem timp” de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Read more…

Iubirea este o alegere!

Alegem sa iubim dupa ce instinctual apropiem pe cineva… Iubirea este o ecuatie, o problema cu mai multe solutii, insa la final, ea este O ALEGERE! Imi place sa iubesc si, cu atat mai mult, imi place sa ii iubesc pe cei care nu imi vor binele pentru ca ura pe care ei o risipesc in ceea ce ma priveste, eu o transform in iubire si in forta, iar cineva acolo Sus imi da puterea sa merg mai departe indiferent de sentimentele materializate in fapte ale celor din jurul meu… 

Pentru mine iubirea este o poezie, este rezultatul natural al unui gand pe care il transpun repede in cuvinte pentru a nu-l lasa sa imi scape. Nu ma confund cu lumea materiala, pentru ca mai presus de orice, iubirea te face stapanul universului spiritual. Pe mine asta ma intereseaza, asta aleg mereu din toata oferta care imi este expusa. Lucrurile materiale sunt la fel de trecatoare ca vorbele celor care le aleg, la fel de insignifiante ca personele care lupta pentru ele… Ne risipim in material si habar nu avem cine suntem.  Daca maine Universul ne-ar aduce la egal pe toti, voi cine ati fi pe acest pamant?

V-ati uitat vreodata goi in fata oglinzii? Cine sunteti? Ce aveti? Care va sunt bogatiile? Sunteti o persoana frumoasa fara brizbrizurile cu care va impodobiti zi de zi? Daca nu te iubesti pe tine foarte mult, nu ai cum sa iubesti pe altcineva, pentru ca nu ai cantitativ sentimente sa dai si altuia… Cand am decis sa imi iubesc dusmanul, am facut-o pentru mine si pentru linistea mea. El nu merita si nu va merita niciodata, dar compromisiul pe care l-am facut a fost atat pentru sufletul meu, dar si pentru a-i da lui o lectie… Nu am spatiu in inima mea sa urasc pentru ca am ales sa iubesc cat de mult pot…Iubirea nu este un sentiment, o emotie, este o alegere!

Intre fantezie si realitate

Nenumarate au fost momentele cand amicii m-au intrebat ce e adevar si ce e fantezie in ceea ce scriu eu pe acest blog… Cineva de curand mi-a spus ca, daca nu m-ar cunoaste, ar crede ca sunt la un pas sa imi tai venele – asta a fost poate cea mai dura constatare dupa ce a citit franturi din creatia mea… Altii spun ca ma expun prea mult, ca lumea nu trebuie sa stie ceea ce gandesc, cum gandesc, ca sufar… Dar NU e deloc asa dragi amici…

Blogul meu este locul unde, in anumite momente, arunc firmituri din starile mele de spirit acumulate in timp…intr-un caiet… Nu sunt mereu trista, nu sunt deprimata si nici nu sufat din dragoste. Imi place doar sa creez stari, trairi, imagini, povesti. Sunt o indragostita eterna, imi place viata enorm si cred ca singurul luru pentru care merita intr-adevar sa traiesti este dragostea. Iubim mult, oameni, natura, muzica, profesia…De iubit iubim la tot pasul, mici sau mari lucruri, persoane, gesturi sau viata pur si simplu…. Sunt un observator atent a tot ceea ce ma inconjoara,  al oamenilor, iar ceea ce scriu sunt bucati din existenta mea duse la extrema fanteziei. Toate sunt bazate pe realitate, pe un fapt, pe un gest, o nemultumire, o teama, o dorinta…Toate au la baza un “ceva” real, oricat de mic.

Avantajul unui scriitor este acela ca, plecand de la nimic, poate sa ridice creatia sa la nivel de crunta realitate sau o poate plimba pe taramuri de fantezie cu pricepere si cu talent, astfel incat sa nu se observe limita celor doua laturi, dar prin ceea ce scrie sa creeze dileme existentiale cu o usurinta de nedescris…

Iubitule…asta e fila nescrisa din cartea mea…

Astazi am terminat de scris cartea despre iubire şi, tot azi iubirea asta s-a consumat. Trebuie sa iti marturisesc, iubitule, ca parca sufar de o boala – am si uitat ca te-am iubit candva…  Mi-am promis de aici incolo ca nu ma mai invalui in misterul poetic si nici o metafora nu imi va mai strafulgera mintea. Mi-am promis sa nu mai fiu doar o egoista, ci poate doua, trei…intr-una! Nu am sa las, de dragul tau, ştacheta jos. Pacat ca ai tulburat, cu o singura stangacie, toata pasiunea ce o avusesem pentru tine, toata iubirea nebuna pe care eram inca dispusa sa ti-o pun deoparte. Incep sa vad un miez găunos si, ma intreb, oare de cand a fost asa? Sau …orbita de dragostea planetelor…nu l-am vazut, dar el existat dintotdeauna? Iti multumesc pentru nemurirea pe care mi-ai promis-o, insa nu ai fost in stare sa o oferi pentru ca nici macar nu stiai despre ce vorbesti. Acesta este finalul unei iubiri trecatoare… Macar stiu ca eu sunt si voi fi mereu…planeta ta!

Cand “pentru totdeauna” devine “niciodata”…

Capitolul 2.

(…) Ti-am promis fara suflare, de mii de ori … in poezii – ca pentru totdeauna eu te voi iubi… Si cand am dat pagina pentru a scrie despre o noua zi, in gand “pentru totdeauna” s-a transformat…”in nici o zi”…

Sunt prea egoista iubitule sa ma ofer toata tie si mult prea preocupata de mine pentru a-ti mai auzi păsurile. Te-am vrajit cu nerusinare in momentele de pasiune pe care ti le furam ori de cate ori imi doream. Dar te-am iubit, sa stii, de data asta o spun lumii fara sa imi pese de judecata ei. Oricum cuvintele dor, oricum fara sa vreau voi auzi la fiecare pas ponegrirea ei…

(…)