Posts from the ‘despre cei care nu merita’ Category

Unde dai…si unde crapa…

Cativa dintre cei care au citit aceasta scrisoare catre Geoana (scrisa NU pentru a pune mana pe cei 25.000 de euroi, ci pentru a sublinia o linie politica lipsita de orice sens si o incapabilitate a politicianului pana si sa minta electoratul…) m-au compatimit pe mail ca nu mi-a reusit proiectul. Mi-am facut cruce azi dimineata, mai ales ca unii au crezut ca eu chiar am venit in tara sa ma ocup de agricultura…
Imi spunea la un moment dat, o persoana foarte draga mie, sa nu ii supraestimez pe cei cu care intru in contact, oricat de scuturati ar parea ei… Acum inteleg mai bine ce incerca sa imi transmita, unde batea…

Nu, nu ma gandeam sa devin o tanara ilustra fermiera, ci sa ajut sa se dezvolte, cu ideile mele o persoana din mediu rural (este vorba despre un verisor…).

Media din Romania – laborator pentru mutanti

Nu mai suport! Detest toate gunoaiele si mutantii care apar la TV, vedetele-sugatoare de cuci care, cu o blandete de zane ale stupiditatii, ni se infatiseaza noua pe sticla de nu mai stii cat de repede sa schimbi programul. Si oricat de repede l-ai schimba, dai peste un alt program, cu alte paparude, alt balci, alte porcarii. Chiar nu mai suport! Vedetele astea nenorocite, inventate peste noapte de fraierii de jurnalisti, chiar nu vad cat sunt de penibile??? De ce dracu suntem asa o tara de cacat? De ce naiba nu observa nimeni din cei care au putere de decizie? De ce in loc sa se schimbe ceva in bine, se deterioreaaza si ce mai exista in societatea actuala? Va rog, haideti sa oprim impreuna mutantii care cresc in media! o sa ajunga sa ne distruga la un moment dat. Pe noi…si generatiile care vin…!

Adevarul despre episodul II si ultimul…

”Nu credeam ca e chiar asa la Adevarul”… Multi m-au aplaudat pentru curaj, unii au sarit cu gura sa ma contrazica, altii m-au acuzat de rautate… Toti au vrut insa sa stie mai mult, imediat dupa postarea anterioara. O sa pot sa spun exact atat cat trebuie sa se stie, restul…e doar un rest…
Acest episod se refera la scriitura de presa. La materialele care ieseau in print sub semnatura mea si despre care habar nu aveam cand s-au transformat. Niciodata nu mi se cerea acordul pentru a fi modificate… Diferentele erau atat de mari incat nici nu mai aduceau cu varianta originala, in unele cazuri. Am dat un search pe google cu numele meu sa revad putin textele aparute in ziar si am deschis si fisierul cu articolele originale. M-a cuprins iar o stare de nervi ceva de nedescris…
Mi-am stricat multe relatii si legaturi cu oamenii intrucat multe din informatii erau trunchiate sau umflate, astfel incat nu se mai intelegea sensul real. Cum puteam eu sa le explic oamenilor ca, eu dau informatii prin telefon si un imbecil le editeaza dupa niste reguli si standarde si norme numai de Dumnezeu stiute…? (existau situatii limita in care eu, pe teren fiind, culegeam informatii si altcineva le edita din cauza deadline-urilor)
Nu ii condamn pe oamenii care spun ca presa minte. E adevarat! Cum este la fel de adevarat ca nu toata presa e asa, insa eticheta de bun simt, profesionalism, pasiune si rezultatul lucrului bine facut este pusa din ce in ce mai rar institutiilor de profil din Romania.
Ideea e ca la noi comertul cu minciuni de presa a devenit aberant. Cei care procedeaza astfel nu sunt niscavai pasionati de scriitura, ci doar bisnitari cu titlu de oameni de afaceri care investesc intr-un domeniu la care nu se pricep si care pun pret pe cantitate, nu pe calitate. Cantitatea banilor din cont, bineinteles…
Nu mai sunt la moda ziaristii pe teren care sa caute subiecte, care sa intrebe, sa investigheze, sa isi faca treaba asa cum scrie la carte, ci sobolanii de laborator, pardon redactie, care traduc din toate limbile, inventeaza povesti, doar pentru ca li se cere CANTITATE. Gaita & Co. stie despre ce vorbesc, el stie cred cel mai bine… (Cine e Gaita? Vezi postarea anterioara).
Asa se intampla mereu…cu un click ajungi mare, mare in parcare…
Scriitura de presa este un moft in presa romaneasca, unde au inceput sa fie din ce in ce mai putini ”mofturosi” pentru ca foamea de bani a lovit tot filozofu, oricat de etic s-ar da el. Mai sunt cativa rasfirati pe ici pe colo, dar nu compacti sa se poate face vazuti… La Adevarul oamenii traduc din ziarele mari fara ca macar sa aiba bunul simt sa precizeze sursa si isi însușesc niste subiecte cu un tupeu si cu o nesimtire de nedescris.
As mai avea de spus multe insa m-am plictisit subit de subiect… Unii m-au intrebat, prin comparatie, cum este la Cotidianul. Eu le raspund: nu exista comparatie!

”Adevarul este un Times latin” , my ass!

”Rasfoiam” astazi paginile online ale ziarelor importante din lume si, pe site-ul ziarului la care lucrez, era un link ce trimitea la un interviu cu Dinu Patriciu postat pe money.ro. Din interviu reiesea ca ”Adevarul” este un ”Times” latin. Ce rahat, ce porcarie! Cred si eu ca e un fel de ”Times” pentru ca e copiat la greu. Pacat insa ca nu are si cosistenta, valoarea si etica acelei publicatii…
Imi aduceam aminte vremurile de la Adevarul, de anul trecut, cand, in 6 luni in redactia din Italia, am imbatranit 6 ani vazand nedreptatile, ipocrizia, mizeria, prostia si neprofesionalismul, mascate toate de cativa manipulatori de la redactia-mama din Bucuresti. Atat de trist…! Vorbeam zilele trecute cu cineva care ma ”atentiona” ca am facut niste afirmatii rautacioase pe blogul lui Dutu Mihai referitoare la nemultumirea mea din acea perioada. Rautacioase? Nu prietene, ci mai degraba curajoase! Sunt niste realitati pe care le spun oriunde, chiar daca am primit si amenintarea verbala de la unul din echipa ”Adevarul” ca nu o sa mai lucrez niciodata in presa romaneasca. Pacat ca persoana care m-a amenintat nu stie ca in curand o sa fiu la carma propriei institutii media… Anyway…
Si, ca sa confirm tot ce spuneam pe blogul lui Dutu, reiau unele chestii din culisele de cacao din perioada mincinoasa a adevarului meu. Undeva prin ianuarie 2008 semnam un contract cu Adevarul Holding. Treaba mea era sa scriu pentru ziarul ”Adevarul” din redactia Italia. Se promitea pe atunci o renegociere de salariu la 3 luni. Nu s-a intamplat nici o renegociere, ba mai mult, ca angajat al trustului in cauza erai obligat sa prestezi si pentru ”Click!”, aceasta mizerie de ziar de scandal unde in paginile cu pricina gasesti numai porcarii sinistre cu țâte multe si manelisti cu burti revarsate, bani aruncati in aer si bolizi la poarta palatului, fițe de bamboo si proaste de pe centura devenite peste noapte vedete. O adevarata publicatie de cultura a prostiei investitionale din Romania! Felicitari investitorului! Ca prin formator de opinie el asta a inteles…
Sa revenim.
Deci nici vorba de renegociere a salariului, ba mai mult, obligatia sa prestezi scandal, balci si panarama pentru ziarul de maaaaaaaaare tiraj.
Pe timpul ala, redactor sef era un tip (ok, ca om), dar fara pregatire in jurnalism, ba mai mult, fara nici o facultate de nici un fel. La o sedinta de redactie, cand mi-a marturisit asta, mi-a venit sa vars, doar din pricina faptului ca imi dadea ordine cineva inferior mie din punct de vedere intelectual… Am trecut peste un timp, insa mi-a ramas intiparit in minte si imi rula ca un flash ori de cate ori observam cate o dobitocenie in ”ordinele” pe care le primeam…
Dupa 3 luni, pe undeva pe la sfarsitul lui martie, o colega redactor a fost zburata din functie, asa din senin… Am stat indelung sa ma gandesc la cauza, am analizat ipoteze, telefoane, fapte… Nici pana in ziua de azi nu a stiut nimeni, nici macar ea de ce a fost zburata din functie. Mai rau e ca, dupa un an de la acel incident, pentru care ea a fost umilita grav, s-a intors anul acesta in redactia Adevarul de la Milano.
Asa…cum spuneam..
Am prestat, mahnita pana peste cap, materiale la ”Adevarul” si ”Click!”, iar rugamintile mele sa NU mai dau obligatoriu articole la ziarul de scandal au fost inutile. Uram din tot sufletul meu cand primeam ordine de la redactorul sef adjunct de pe atunci – un mare imbecil cu nume si atitudine de gaita – care se ocupa de pagina de la ”Click!” trimisa din Italia. Cand ma suna sa ma intrebe despre subiecte mi se ridica parul in cap pentru ca era foarte nepoliticos, pardon badaran, genul ala de dictator prafuit care, in ciuda facultatii de litere pe care o absolvise, avea un limbaj de lemn greeeeeeu de asimilat…
Sedintele de redactie erau absurde uneori, cerintele prin care unele materiale trebuiau ilustrate erau in unele cazuri hilare, se miza pe cantitate si nu pe calitate. Am dus-o asa pana in iunie cand am plecat in concediu pentru 2 saptamani. Pregateam plecarea de la ”Adevarul”. Era o dorinta despre care povestisem unei colege care si ea a rezistat in functie doar o luna, fiind zburata la fel, fara motiv… Ah…poate doar pentru ca era prea corecta, experimentata si curajoasa si spunea lucrurilor pe nume, ce merge, ce nu merge… Deranja – de cele mai multe ori era incomoda pentru cei doi sefi…
In primele 3 luni de la deschiderea redactiei pe Italia, sefii iscusiti concediase deja 3 oameni, toti cu studii de specialitate si cu pasiune pentru meserie. Mi s-a parut foarte aiurea ce se intampla, mai ales ca, absolut intamplator, vazusem o copie de pe buletinul sefului de la Bucuresti care se ocupa de tot ce insemna redactia Italia. Avea DOAR 23 de ani… Am zis ca fac infarct! M-am enervat ingrozitor.
Dupa cele 2 saptamani de concediu m-am intors in redactie. Seful se schimbase intre timp. Redactorul sef adjunct devenise redactor sef si celalalt retrogradase, din sef plin devenise adjunct. Penibil. Eu nu as mai fi stat o clipa in redactia aia daca cineva ma umilea in halul in care se intamplase cu el… Deci comunistul nostru cu nume de gaita impresionase sefii de la Bucuresti prin statura sa impunatoare (are in jur de 1,90 m). El incercase si pe mine sa ma intimideze cu inaltimea sa, insa nu a tinut…
Ii stateam in gat, cred ca ma ura de moarte. Oricum si pe mine ma dezgusta personajul, ce-i drept. Echipa a fost formata dupa plecarea mea, dupa considerente de simpatie, nici o legatura cu abilitatile, competenta sau profesionalismul. Printre domnitele angajate s-au numarat foste chelnerite si ingrijitoare de batrani… toate pasionate de jurnalistica…
Dupa 6 luni de chin la ei am impachetat. Am plecat de la ei pe undeva prin iunie, 25. A fost cea mai fericita zi! Povestesc despre acea perioada cu multa furie, mahnire, suparare si indignare. Sefi care tratau oamenii din echipa foarte urat, oameni care isi luau functia in cap si uitau cine sunt, de unde au plecat si care le leste menirea pe acest pamant, in aceasta societate si mai ales in acea redactie… Cea mai uimitoare faza a fost sa aflu ca o persoana care au fost umilita s-a intors in redactia care, la nivel uman, a sters cu ea pe jos la un moment dat. Detest din tot sufletul meu tratamentul injust prin care pozitia de sef te vrajeste atat de mult incat uiti ca esti om…
Si revin la minciunile despre ”Adevarul” cum ca…este acest ”Times” latin… Da, adevarat, este ”Times”-ul copiat in stil latin…………….

Sfarsitul episodului I

Criza psihologica din Romania i-a tampit iremediabil pe unii romanasi

Nationalista, nationalista, dar chiar m-am saturat de prostia si lenea romaneasca, de panica amplificata in starea de criza mondiala si de stresul continu din Romania noastra draga… Daca as privi de sus tara noastra cred ca as vedea o zarva de insecte care se dau cap in cap si nu reusesc sa mai vada clar drumul pe care trebuie sa mearga. Mi se apleaca de atata politica proasta la Realitatea TV si subiectele repetate la infinit, de atata ”senzational” la televiziunea domnului O (Zero)TV si fum vandut pe banda, de divertismentul de la Antena 1 unde manelistii au emisiune de succes… In ce tara traim? Romanii s-au tampit iremediabil!

Intr-o lume a surzilor, vorbesc mutii…

Ce s-ar face lumea daca, pentru o zi, am instaura corectitudinea pe pamant? Oare am muri cu totii? Ce s-ar face Adevarul daca nu ar mai spune numai minciuni, ce s-ar face Libertatea dacă ar imbraca fata de la pagina 5, ce s-ar face OTV daca nu ar mai avea in direct triplusalturi in tomberon și ce s-ar face Mircea Badea daca ar lasa telefonul mobil in vestiar in timpul emisiei? Ce s-ar face Sexy Braileanca daca ar renunta pentru o zi la numele de ”scena” si ar ruga prietenii sa o cheme simplu Florina? Cum ar fi ca toate emisiunile de la toate televiziunile romanesti sa nu mai aiba in decor cate o pitipoanca seminuda? Si cum ar fi ca, in fata starii civile sa vina doar oameni care se iubesc cu adevarat? Cum ar fi sa nu mai existe machiaj si notiunea de frumusete sa nu mai fie asociata botoxului, vopselii de par și unghiilor false cu imprimeuri sclipicioase? Cum ar fi ca Atac sa isi lase armele jos si Playboy sa fie o carte de educatie sexuala in mono volum? Cum ar fi daca nu am avea cate un X5 si am merge pe jos sau cu mijloacele de transport in comun? Toate doar pentru o zi! Oare cum ar fi?

”Adevarul” este un maaaaare balci…

http://www.reportervirtual.ro/2009/03/16/mini-scandal-cu-politisti-la-adevarul.html