Posts from the ‘in afara oricarei categorii’ Category

m-am uitat in ochii lui… si nu am vazut nimic…

Unele relatii te cutremura, altele te ravasesc, mai sunt cele care te pun pe ganduri si cele din care ai de invatat. Dar, ce te faci cand unele nu se incadreaza in nici una din aceste categorii? Ce te faci cand ai vrea sa intelegi ce se intampla si nu reusesti? Cand ai vrea sa incadrezi si nu ai unde, nu ai ce, nu ai pe cine? Cand scrii scenariul pentru un film si un personaj trebuie sa fie sters, neinsemnat, iar relatia cu el trebuie sa fie plictisitoare, banala, chiar stupida? Si, daca nu ai trait nici un moment de genul acesta, de unde sa iei inspiratie pentru asta? Te uiti in ochii oricarui barbat de pe strada pe langa care altadata treceai fara sa il observi macar si incerci sa debitezi trairi cat mai sterse. Ii captezi atentia, il seduci si il lasi sa cada in plasa ta… E un joc, jocul imaginatiei. El te invita in oras si tu ii taspunzi afrmativ. Te intrebi de ce nu poate sa iti spuna mai mult decat…nimic…si incerci sa inventezi motive de conversatie pentru a intelege dificultatea unui compromis. El incearca sa te impresioneze si tu iti iei notite pentru scenariul care te intereseaza. Ajungi acasa si rescrii totul, retraiesti totul, asa cum vrei tu… Pe el l-ai marcat, pentru el esti un trofeu, iar tu mergi mai departe cu jocul si termini de scris chestiile fantasmagorice despre care te-ai documentat. La sfarsitul lucrului te intrebi: “m-am uitat in ochii lui…de ce nu am vazut nimic?”

Advertisements

”S” from satisfaction…

Perioade … reci sau calde, ele trec… O avalansa de stari te cuprind fara sa intelegi daca este ritmul universului care te-a angrenat in dansul lui sau doar o aparenta vraja provocatoare, demna de toate momentele de plictiseala din lume… Sunt prea departe de unde esti tu si simt ca traiesc o viata improvizata, o viata de ultim cadru intr-o zi interminabila de filmare. Dar… ma consolez ca totul e asa cum vreau eu, cerul imi sopteste vorbe magice si frumusetea intunericului acopera superficialitatea trupului tau in cadre pe care doar eu pot sa le conturez… E liniste. Parca prea multa… Nu ma cunosti, desi ai vrea… Doar atingerea blanda a degetelor pe pilelea catifelata deseneaza imaginea literei ”S”… Poate fi ”Special” sau ”Senzational”, poate fi un cod, poate fi o joaca sau poate fi o iluzie… Un lucru e sigur…poate fi un moment de demult…

Bucati din mine…

Lumea mea este un afisier urias unde se gasesc fel si fel de post-it-uri de diferite culori. Insemnari, schite, calcule, desene, geometrie. Totul este aici, dar prea putin din ce sunt EU. Imi las viata in vitrină si toti trecatorii adauga la ea comentarii. Strang astfel mii de hartiute pe care vreau sa le unesc într-un sens… E un sens pe care il caut, aproape în van, din teribilism. Si sunt perseverenta, cred pana la capat. Asa ma epuizez intr-o atingere oarbă a necunoscutului. Imi este teama, dar o inving, ca sa nu mă castige ea pe mine! In fiecare moment cad in păcatul propriei minți. Sunt perversa care isi scrie in fiecare zi rastalmacirile propriei lumi, reteta fiecarei boli a clipei, muzica nebuniilor de moment… Si uite asa, mai trezesc un monstru…in mine… Dau impresia ca ma las descoperita, dar nu se știe mai nimic despre mine… Pentru ca vorba nu e un cuțit, e o sageata! Directioneaza, nu ucide… Cine nu a inteles, mai are timp sa caute!

Rabufnire de weekend…

Candidatul pe care vroiam sa il votez pe 22 noiembrie la prezidentiale s-a retras. M-am decis sa ii trimit o scrisoare sa il aduc inapoi. Nu e corect! Eu cu cine votez? ca nu mai am nici o varianta, nu mai exista nici o speranta, nu mai exista nici o imagine puternica de politician care sa merite sa fie votat. Oprescu? Geoana? Becali? Pe cine sa votez? Pe independentii aia necunoscuti? Pe cine sa votez oameni buni? Voi cu cine votati? Astazi nu am deschis televizorul deloc si e ora 17.30. si, de obicei, pana la ora asta vedeam toate stirile de la Realitatea. Si nu, nu il voi deschide toata ziua. Nu o sa deschid televizorul nici maine, nici poimaine pentru ca nu mai vreau sa vad nici o stire despre politica romaneasca care se face pe burta plina dintr-un spirit de Bentley parcat in fata hotelului de 5 stele din Bucuresti.
”Voluntari pentru Geoana”??? Asta aveau imprimat pe tricouri tinerii care venise la Hotel Rin ieri pentru conferintele PSD-istilor de la tineret. What the fuck? E Geoana aici sau e soarta Romaniei? Voluntari? Sa ce? Sa stranga gunoaiele din parc pentru Asociatia Non-Profit ”Mircea Geoana”? Doamnelor si domnilor, am tampit de tot noi romanii…! Voluntari? Sa ce? Sa fie prezenti numeric? Ca de implicat oricum nu ii lasa burtosii pe astia din generatia noua. Vreau o Romanie proaspata, o Romanie adevarata. Ma scuzati, unde pot sa o gasesc????

o fotografie de pe marte, facuta pe pamant…

IMG_0506

Caut oameni cu chef de viata!

De cand cu marca ”Romania in Contact” am inceput sa caut persoane deosebite, cu talent (nu talente insa!…) si chef de viata. De cand sunt in Romania, de vreo cateva saptamani bune, nu am dat peste nici un conational cu reala pofta de munca. Discut cu oameni diferiti, mai instariti sau mai putin instariti, mai pregatiti sau mai putin pregatiti, toti sufera de aceeasi boala – lenea. Lenea de a gandi! Lenea de a actiona, de a se motiva, de a se implica! Problema mea e ca eu as munci, dar nu am cu cine… Si asta e cel mai frustrant!
Am auzit in nenumarate randuri fraza ”asteptam sa treaca criza si pe urma mai vedem”. Bine, bine, dar criza asta nu a venit de la sine si nu va trece de la sine. Daca nu omul e cel care sa faca ceva, cine Dumnezeu poate fi? Atitudinea asta nu face decat sa adanceasca situatia critica prin care trecem, atat la nivel financiar, cat mai ales la nivel psihologic. Si pe mine ma afecteaza criza, ma afecteaza criza celorlalti pentru ca nu am cu cine sa lucrez. Oamenii par ca se afla in transa… Eu am sa sfidez criza, am sa sfidez regulile si am sa cred ca pot sa trec nevatamata, cel putin psihologic, peste acest impas al omenirii. Sa ridice mana sus care mai e ca mine… 😉

2009, anul planurilor!

Anul 2009 a fost declarat anul crizei. Peste tot, prin toate mijloacele de comunicare, populatia a fost informata, cu surle si trambite, ca este in maaaaare criza! Daca anul trecut piata muncii era flexibila, anul acesta situatia s-a rasturnat cu susul in jos si a devenit atat de rigida incat cei care stau pe tusa trebuie sa indeplineasca foarte strict conditiile companiilor angajatoare pentru a reusi sa ocupe un loc in schema. Daca anul trecut angajatii isi alegeau angajatorii, acum situatia este exact invers. Teoretic nici o abatere de la regulile psihologice mondiale; lumii i-a fost setata in cap aceasta fraza, ca ”e criza financiara”, si gata! Suferim cat putem de mult pe urma acestui fenomen, pentru ca, atunci cand vom iesi sifonati si slabi din acest an, sa avem pe ce sa dam vina! Si totusi Bucurestiul e plin de masini care circula fara intrerupere, dovada ca oamenii au bani de benzina, e plin de aceeasi nebunie in hipermarketuri cu simpla deosebire ca sunt cersetori mult mai multi…

Daca altii se gandesc ca e criza, eu ma gandesc ca e doar o perioada a planurilor, a deciziilor, a situatiilor de analizat! 2009 pentru mine nu e altceva decat un popas in care ma odihnesc si beau o cafea, fac agenda de lucru si respir adanc aerul linistii de pe piata muncii. Singura diferenta este ca din viteza a cincea am scazut treptat pana am ajuns la a doua pentru ca, imprevizibil, pe strada a aparut un obstacol si nu vreau sa ma rastorn cu masina…

2009 este cum vrem noi, indiferent de criza psihologica a omenirii!